Când
te-a străpuns de dragoste, al valului avânt,
Când
ai simțit mirosul pur și delicat, de alb de trandafir,
Când
răsăritul a trezit, în tine, viața strălucind,
Când
fiecare mic cuvânt te mângaie în gând,
Când
liniștea o simți, în brațele-i strângând,
Când
lumea-i mai frumoasă zi cu zi,...,..., și toți copiii râd,
Când
buzele-i fierbinți și-uscate, așteaptă-al tău sărut întins,
Când
rime dulci și moi se nasc, plutind prin pașii tăi pe străzi,
Când
ziua n-are nici un scop, atunci când chipul nu il vezi,
Când
pașii doar în doi au rost și parcă-s împliniți,
Când
timpul capătă culori, ce-s vii, indiferent de anotimp,
Când
fiecare strop de ploaie-i viu, pe pielea ta, ce-l simți,
Când
raze calde, aurii, pe obraz te mângaie, cu un sărut,
Când
sele-n noapte numeri, mii și mii, plutind ușor prin licăriri,
Când
frigul nopții-n iarnă, nu-l mai simți, doar geamul aburind,
Când
muzica în ton, se îmbina-n puls, și-n răsuflarea ta, zburând,
Când
palmă-n-palma ta o ți, și nu mai vei s-o lași nicicând,
Când
inima îți tună-n piept și o privire-i de ajuns,
Când
oarecare-atingere crează, prin mister, un propriu univers,
Când
toată gălăgia lumii se reduce brusc, la doar sunet mut,
Când
pacea e în tot ce esti, precum este în Absolut,
Iar
dacă vers cu vers, citind, îți regasești IUBIREA,
Atunci
... acum ... TU ESTI IUBIREA!
de
COSMIN COJOCARU
